Îmi doresc

Pfff... nu ştiu de ce am o poftă nebună de scris, o poftă să scriu în timp ce mă plâng de unele lucruri. De fel nu mă plâng, îmi place să lupt cu eul negativ, dar azi, în timp ce eram la duş mă gândeam că aş vrea să mă reapuc de dansuri, simt că nu am încheiat aceast capitol din viaţa mea. Doar că am stat mai bine pe gânduri şi am realizat că prioritar e să merg la facultate, să învăţ mai mult, să caut un alt serviciu temporar, ca atunci când termin şcoala să pot muncii pe banii pe care mi doresc, să am o familie ce nu se teme de problema baniilor.

Iar acum vine partea tristă, nu vreau să mă chinui să fac asta, nu vreau să îmi pierd cei mai frumoşi ani din viaţă pregătindu-mă pentru un viitor ce oricum nu e sigur.

Aş vrea să dansez în timpul liber, aş vrea să scriu mai mult, aş vrea poate să mai joc într-o piesă de teatru, aş vrea să îmi termin desenele începute şi să îmi fac altele noi, aş vrea să meşteresc pe acasă, să-mi fac o bicicletă, vreau să îmi fac o masă, o anumită masă, ce? am şi eu piticii mei, dar nu am timp de asta... trebuie să fiu sclavul democraţiei şi capitalismului. Nu pot să mă întrec cu nimeni în realizări, cel mai puternic obiect de distingere a oamenilor e banul şi sunt scârbit. Vreau să fac toate acele lucruri ce mi le doresc şi în acelaşi timp să nu mă tem de ziua de mâine.

Nu vreau să fiu bogat fără să fac nimic, vreau doar să fiu liniştit şi să îmi îndeplinesc dorinţele simple, ieftine, dar care mă fac fericit. Acum luptăm ca să avem bani, să oferim copiilor noştrii lucrurile ce ne lipsesc nouă, şi totuşi, poate că dacă fiul meu ar avea bani nu ar mai acorda atenţie chestiilor simple ce îmi plac mie, exemplu sunt 99,99% din copii de bani gata. Aşa că de ce să strâng bani să-mi transform copii în ceva ce eu acum dispreţuiesc?

Sclavia e definită ca o condiţie asumată unor oameni ce servesc pentru un stăpân fără a putea să îşi urmeze propriile dorinţe. Nu ştiu dacă poţi observa dar cam asta suntem, asta facem zilnic, atât de profund încât uneori nici nu observam.