Numai mie mi se putea întâmpla, partea a II-a

După faza ciudată din Deichmann (pt cei ce nu ştiu postarea click aici), din nou mi s-a întâmplat o fază demnă de “filme cu proşti”…

Trebuia ieri să ajung la un maslu… nu prea sunt eu cu astea dar trebuia să fiu prezent. Tot ieri m-am şi spovedit, şi era clar că într-o zi cu aşa multă credinţă trebuia să o dau în bară. Eram în maşină şi mă grabeam să ajung la maslu fiindcă eram în mare întârziere, când văd că trec pe lângă cei doi preoţi ce urmau să ajungă în acelaşi loc cu mine. Bătea un vânt îngrozitor şi m-am oferit să îi iau cu maşina. Când au urcat în maşină ghinionul a făcut ca muzica ce o ascultam să fie între melodii, chiar o pauză destul de lungă. Am plecat de pe loc, frumos, cu asigurare în spate, semnalizare, centură pusă, tot ca la carte când dintr-o dată începe Sişu în boxe : “Am nevoie de răbdare, nu de predici plictisitoare”… am întrat în pământ… am oprit muzica cu amândouă mâinile de sperietură, m-am înroşit tot şi nu am mai zis nimic tot drumul, nici eu nici preoţii.

Clar numai mie mi se putea întâmpla.